Milan – Inter 0-1. Criza profunda

Milan – Inter se termina prost pentru rossoneri, Milito stabilind scorul final inca din minutul 3. Argentinianul speculeaza iesirea lui Abbiati si inscrie in poarta goala dupa inca o greseala a apararii la o faza fixa. Este cel putin fustrant sa te uiti cum Abbiati face aceiasi greseala doua meciuri consecutive. Problema cu fazele fixe trebuie rezolvata cat mai urgent, degeaba vom incepe sa jucam decent daca la primul corner sau lovitura libera luam gol.

Allegri incepe cu un soi 4-2-3-1 cu Bonera fundas dreapta si De Jong si Montolivo in spatele celor 4 jucatori teoretic ofensivi: El Sharaawy, Boateng, Emanuelson si Bojan. Titularizarea lui Boateng este greu de inteles. Ghanezul este intr-o forma execrabila. Pur si simplu nu ii iese nimic. Totusi, bunul simt imi spune ca orice antrenor (inclusiv Allegri) alege de obicei cel mai bun 11 si asta imi spune multe despre forma fizica si mentala a rezervelor.

Nu ar trebui sa ne bucure prea tare momentele bune aratate de Milan in jocul cu Inter. Inter s-a vazut cu un avantaj de un gol si cu un om mai putin in repriza a doua si a ales sa bage autobuzul in poarta. Milan a incercat dar nu a putut inscrie. Degeaba am avut posesie, faze, ocazii, penalty-uri neacordate si goluri anulate aiurea. Degeaba am jucat frumos mare parte din meci daca noi suntem la 12 puncte de primul loc si deocamdata suntem candidati la retrogradare

Infrangerea cu Inter este una foarte greu de digerat. Nu pentru ca am fost infranti de rivalii din Milano. Nu pentru ca arbitrajul a fost unul scandalos. Nu pentru ca am dominat. Ci pentru ca ne arunca intr-o criza profunda si mai ales pentru ca lovitura psihologica incasata este una dificil de depasit.

35 thoughts on “Milan – Inter 0-1. Criza profunda”