Bazele unei noi ere

Ce este AC Milan?

Clubul care pana acum 4 ani facea orice adversar din lume sa tremure in noaptea dinaintea meciurilor. Clubul care a avut cea mai solida defensiva din istorie. Clubul care a avut cea mai puternica echipa (Celebrul DreamTeam). Clubul european cu cele mai multe trofee internationale. Clubul care in trecut era sustinut de clasa muncitoreasca a orasului Milano si totusi a reusit sa se mentina pe prima scena a fotbalului din Il Calcio. Clubul care a cunoscut atatea victorii si infrangeri incat face pentru noi, suporterii, ca totul sa fie posibil. Clubul a carui nume il rostesti cu mandrie, cu impozanta si cu stralucire in privire. Clubul care a atras si produs atatea legende incat se ridica parul pe tine cand le pronunti numele: Maldini, Rijkaard, Gullit, Van Basten, Baresi, Costacurta, Savicevic, Boban, Kaka si lista poate continua … Clubul care este menit sa fie numarul 1. Clubul care nu se inchina in fata numanui. AC Milan este clubul nostru  si suntem mandri de aceasta echipa !

Era Berlusconi

Este de notorietate faptul ca din momentul in care Silvio Berlusconi a preluat echipa, AC Milan a devenit cel mai de succes club din istoria moderna a fotbalului. Trecand peste perioadele de glorie dintre ’89-’94 care nu mai au nevoie de nici o relatare, ajungem in anii ’00. La fel ca si la inceputul anilor ’90, au venit la club o suma de jucatori care aveau sa formeze una din cele mai bine organizate echipe din ultimul deceniu, daca nu chiar cea mai buna. Aici putem sa ii amintim pe Nesta, Inzaghi, Pirlo, Kaka, Seedorf sau Shevchenko. Echipa care in nucleul ei i-a avut pe acesti titani ai vremurilor noastre avea sa ajunga de 3 ori in finala Champions League, castigand-o de 2 ori intre 2003 si 2007. Cum ar spune americanii “Good old days …”

Rise and Fall

Trofeul Uefa Champions League cucerit de AC Milan in finala de la Atena in fata celor de la FC Liverpool inseamna pentru mine un moment de maxima bucurie. Problema e ca in acele momente cand priveam in direct la TV cum Maldini ridica cupa deasupra capului, ceva in mine se rupea si gandul imi zbura in cu totul alta parte. Stiam ca este ultima data cand il vad pe acest formidabil jucator, 100% produs al Milanului ridicand vreun trofeu (pentru mine Maldini este si va fi mereu marele simbol al Milanului). Stiam in acel moment ca pentru noi, suporterii va urma o perioada foarte grea, deoarece aveam echipa imbatranita, iar don Silvio nu parea sa fie ingrijorat. Asa cu probabil multi dintre noi ne-am asteptat, AC Milan nu a mai castigat nimic in anii ce au urmat, iar dupa retragerea lui Maldini si plecarea lui Kaka, echipa a ramas fara personalitate. Aceasta suferinta de 4 ani ne-a fost oarecum alinata prin transferului unuia din cei mai mari fotbalisti pe care i-a avut fotbalul vreodata, Ronaldinho. A fost momentul in care am tras sperante ca ceva se va schimba, dar stiam prea bine ca nu faci primavara cu o singura floare.

Venirea lui Zlatan Ibrahimovic si a lui Robinho, a insemnat practic fundatia unei noi echipe. Dupa 6 luni a aparut si Antonio Cassano in peisaj si atacul parea rezolvat. Cum necum … am castigat titlul in Italia si deveneam puternici. Transferurile din vara ce a trecut nu au fost cele pe care le asteptam, dar inca mai au timp sa confirme (aici il exclud pe Taiwo). Apropierea lui Carlos Tevez si a unui mjlocas central face din ce in ce mai fondate sperantele noastre legate de un nou titlu. Desigur, pentru un club de talia Milanului, este putin un titlu in Serie A atunci cand arunci o privire in vitrina si observi 7 Cupe ale Campionilor, dar vom ajunge din nou acolo intr-o zi nu foarte indepartata. Ceea ce ma bucura dar ma si intristeaza in acelasi timp este faptul ca la vara vom fi obligati sa renuntam la ultimii soldati ai Milanului (asa cum il stiam noi) : Seedorf, Nesta, Inzaghi cel mai probabil vor pleca. De asemenea Van Bommel si Zambrotta cred ca vor parasi si ei clubul, iar acesta este un prilej pentru intinerirea echipei si a consolida o noua generatie ce se anunta a fi promitatoare. Orice club trece prin momente de glorie si agonie, dar trebuie sa ramanem calmi pentru ca agonia pare a lua sfarsit. Atat Silvio Berlusconi cat si Adriano Galliani fac un “Last Stand” si incep sa transfere jucatori de calitate si par a fi mai mult implicati in problemele echipei decat in ultimii ani. Pentru don Silvio nu putem sa avem cuvinte decat de multumire pentru binele care i l-a facut Milanului.

Inchei acest articol prin a va multumi pentru timpul acordat si va doresc la toti nervi de otel pentru meciurile care vor urma ! In final, AC Milan este …. AC Milan !


25 thoughts on “Bazele unei noi ere”