Inter – AC Milan 2-0. Un fleac. Ne-au ciuruit

Ce naiba sa intamplat duminica seara? Inca imi este greu sa imi dau seama cum NU am reusit sa obtinem macar un egal in cele 67 de minute in care am fost in superioritate numerica. Toata presa ne dadea drept favoriti, Sachi vorbea despre renasterea milanului, toata lumea parea ca a inceput sa creada intr-o lupta deschisa pentru campionat dupa 4 ani de hegemonie a nerrazurrilor. Ei bine a venit meciul si trenul intercity a spulberat caruta din lemn batran vopsita spectaculos in rosu si negru.

Meciul incepe cu sutul napraznic a lui Snijder, patrunderea lui Pandev, miracolul lui Dida si greseala de copil a mijlocasului devenit aparator Abate. [singlepic id=77 w=480 h=350 float=]Milito speculeaza greseala copilareasca si il executa pe Dida la coltul lung. E “doar” al 5-lea gol in 4 meciuri cu Milan. Rossoneri sunt luati la pumni si nu mai dau semne de viata. Nici macar Gattuso nu mai are plamanii si capul de altadata, totusi putem sta linistiti, inca da lectii de preluari gresite si pase la adversar. Spre norocul nostru, arbitrul ne salveaza de la knockout  in minutul 27 cand Snijder nu se poate abtine de la o idiotenie si vede rosu. Ma bucur, in sinea mea stiam ca nu putem bate 11 contra 11. Tocmai Snijder, motorul interului la mijlocul terenului. Minunat! Interul intra in defensiva si asteapta momentul contraatacului decisiv.

In sfarsit, incepe si Milanul sa avanseze. Pirlo tine neaparat sa le demostreze lui Ronaldinho si Beckham ca nu mai stie sa suteze si bate toate loviturile libere ba in zid, ba la cativa kilometri peste poarta. Era o vreme cand erau ca penalty-urile loviturile aste libere… La pauza Leonardo se prinde si el ca Seedorf ar face o treaba mai buna decat Gattuso si face schimbarea. Milanul ataca aproape furibund si, miracol sau nu, are sansa sa egaleze in 2-3 ocazii. Defensiva de fier a nerrazurilor parca se clatina un pic la ocaziile lui Seedorf, Ronaldinho si Borriello. Dar Julio Cesar si Lucio sunt in zi mare si mingea nu vrea sa intre in poarta. [singlepic id=74 w=480 h=350 float=]Lovitura de gratie este anuntata de blackouturile defensive rossonere la Milito, scapat singur cu Dida, si Pandev, care loveste bara.

Intra in scena Favalli. Octogenarul trecut si pe la Inter face cadou o lovitura libera faultand-ul pe Maicon. Pandev, pe care Mourinho era gata sa il schimbe dar, inspirat, il lasa sa bata lovitura libera, il pacaleste pe Dida care nu vrea sa vada mingea si meciul s-a terminat. Ronaldinho rateaza o lovitura de la 11 metri in minutul 90 si Milanul nu reuseste sa inscrie nici macar din penalty.

Ce am invatat?

  • In primul rand, Interul este mult peste tot ce exista in Serie A anul asta. Nerrazzuri au o echipa puternica in fiecare departament, cu o defensiva impenetrabila, cand Lucio si Samuel sunt in forma, si un atac incredibil. 99.99% castiga campionatul. Iar.
  • Julio Cesar este cel mai bun portar din lume in acest moment.
  • Mourinho i-a dat clasa lui Leonardo. Tactic, a pregatit mai bine meciul si a reusit sa isi motiveze jucatorii mult mai bine decat Leo.
  • Cand Nesta nu joaca, apararea sufera teribil. Din pacate, toti aparatorii disponibili sunt mult sub nivelul lui Nesta si Thiago Silva.
  • Gattuso devine inutil. Punctele lui forte, efortul fizic, pozitionarea si recuperarile nu mai fac parte din repertoriul sau in timp ce tehnica precara si lipsa inspiratiei si-au atins apogeul. Chiar nu ar putea petrece 30 de minute pe zi exersand preluari si pase simple? E timpul ca Flamini sa joace mai mult.
  • Pirlo trebuie sa renunte la executarea loviturilor libere. Era o vreme cand o lovitura libera de la 25 de metri cu Pirlo in teren echivala cu un penalty. Vremurile acelea s-au dus. Hai sa ii lasam pe Ronaldinho si Beckham.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *